homocromie

HOMOCROMÍE, homocromii, s.f. Potrivire de culoare şi de formă între un animal şi mediul în care trăieşte, folosită ca mijloc de apărare. – Din fr. homochromie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HOMOCROMÍE s.f. Potrivire între culoarea animalelor şi aceea a mediului exterior. [Gen. -iei. / < fr. homochromie, cf. gr. homos – asemănător, chroma – culoare].
(Dicţionar de neologisme)

HOMOCROMÍE s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, peşti, insecte) la mediul înconjurător. 2. proprietate a două tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeaşi culoare cu colorantul. (< fr. homochromie)
(Marele dicţionar de neologisme)

homocromíe s. f. (sil.-cro-), art. homocromía, g.-d. art. homocromíei; pl. homocromíi, art. homocromíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)