HÚŢA interj. Cuvânt care însoţeşte datul în leagăn, în scrânciob etc. ♢ Expr. A (se) da huţa (sau de-a huţa) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: úţa interj.] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÚŢA interj. (se foloseşte pentru a însoţi datul în scrânciob sau în leagăn) ♢ A se da ~ a) a se da în leagăn; b) a se legăna. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
a avea huţa-huţa expr. (er., glum.) a avea contact sexual. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
huţa interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
huţá vb. I (reg.) a legăna, a balansa, a hâţâna, huţuţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
hutá vb. I refl. (reg.) a se da în scrânciob, a se da huţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
húţă1, húţe, s.f. (reg.) scrânciob mic; leagăn de copii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
húţă2, húţe, s.f. (reg.) fiecare din fetele care gătesc mireasa; una din femeile care duc la mire cămaşa acestuia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÚŢA interj. (se foloseşte pentru a însoţi datul în scrânciob sau în leagăn) ♢ A se da ~ a) a se da în leagăn; b) a se legăna. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
huţa interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
huţá vb. I (reg.) a legăna, a balansa, a hâţâna, huţuţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
hutá vb. I refl. (reg.) a se da în scrânciob, a se da huţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
húţă1, húţe, s.f. (reg.) scrânciob mic; leagăn de copii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
húţă2, húţe, s.f. (reg.) fiecare din fetele care gătesc mireasa; una din femeile care duc la mire cămaşa acestuia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)