hâcâit

HÂCÂÍ, hấcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsufla greu; a icni. – Hâc + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HÂCÂÍ hâcâi intranz. pop. A produce un sunet scurt şi nearticulat, provocat de o încordare puternică sau de o durere neaşteptată; a icni. /hâc + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hâcâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. hâcâie, imperf. 3 sg. hâcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HÂCÂÍ vb. v. icni.
(Dicţionar de sinonime)

HĂCĂÍ vb. v. măcăi.
(Dicţionar de sinonime)