idiotizau

IDIOTIZÁ, idiotizez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) imbeciliza, a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IDIOTIZ//Á ~éz tranz. A face să se idiotizeze; a imbeciliza; a cretiniza; a îndobitoci. /<fr. idiotiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IDIOTIZ//Á mă ~éz intranz. A deveni idiot; a pierde capacităţile mintale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se îndobitoci. /<fr. idiotiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IDIOTIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndobitoci, a (se) tâmpi. [< fr. idiotiser].
(Dicţionar de neologisme)

IDIOTIZÁ vb. tr., refl. a (se) îndobitoci. (< fr. idiotiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

idiotizá vb. (sil. -di-o-), ind. prez. 1 sg. idiotizéz, 3 sg. şi pl. idiotizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IDIOTIZÁ vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tâmpi.
(Dicţionar de sinonime)