prosti dex - definiţie, sinonime, conjugare
PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede uşor; (om) naiv, credul. ♢ Expr. A-şi găsi prostul = a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s.m. şi f. (Înv. şi pop.) (Persoană) fără ştiinţă de carte; (om) neînvăţat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiţie socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaş fără grad; soldat. 4. Adj. Obişnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este aşa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcţional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situaţii, ştiri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ♢ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jigneşte. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneaţă sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenţii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-şi pierde din calităţi, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înşela. – Din prost.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerşi. – Din sl. prostiti „a ierta”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROST1 adv. În mod nesatisfăcător; rău. A trăi cam ~. /<sl. prostu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROST2 proástă (proşti, proáste) şi substantival 1) (despre persoane sau despre manifestări ale lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; netot; neghiob; nătărău; nătâng; nerod; tont; stupid; tâmp; năuc. ♢ Dă în gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ şi jumătate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface că-i prost. 2) înv. Care se trage din popor; de jos; de rând. ♢ Soldat ~ soldat fără grad. 3) înv. Care nu ştie carte; neştiutor de carte; neînvăţat. 4) Care este de calitate inferioară; lipsit de valoare; nesatisfăcător; necorespunzător; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situaţii, ştiri etc.) Care provoacă neplăcere, nemulţumire; care supără; supărător. ♢ Glumă proastă glumă care nu stârneşte râsul, ci jigneşte. Vorbă proastă vorbă care insultă. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urât; rău. 7) Care are pregătire slabă într-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerinţelor unei specialităţi; necalificat; nepregătit. /<sl. prostu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PROST//Í ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înşelând). /Din prost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PROST//Í mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligenţa; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prost (proástă), adj. – 1. Simplu, curent, ordinar. – 2. Simplu, pur, curat. – 3. Simplu, plebeu, sărac. – 4. Ordinar, vulgar, trivial, grosolan, necioplit. – 5. Nătîng, neghiob, tont, tîmpit. – Mr. prostu. Sl. prostŭ „simplu” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 296; Şeineanu, Semasiol., 226), cf. sb. prost „simplu”, rus. prostyĭ „ticălos”, mag. paraszt „ţăran”. Primele sensuri sînt înv. – Der. prostac (var. prostălău, prostan, prostănac, prostovan, prostovatic, prostănău, prostatic), adj. (tont, neghiob, prost); prostesc, adj. (de prost); prosteşte, adv. (ca proştii); prosti, vb. (a se tîmpi; a se sustrage de la ceva, a scăpa; a insulta, a face pe cineva prost; a înşela), dubletul lui prosti, vb. (înv., refl. a renunţa la o slujbă, a-şi da demisia), din sl. prostiti „a ierta”; prostie, s.f. (nătângie, nerozie; proxilitate; fleac, moft); prostime, s.f. (înv., nerozie; popor de jos, vulg); prosteală, s.f. (neîndeplinire, nerealizare; amăgeală); prostitură, s.f. (haine de toată ziua, îmbrăcăminte obişnuită).
(Dicţionarul etimologic român)

prost adj. m., s. m., pl. proşti; f. sg. proástă, pl. proáste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prostí (a deveni prost, a cerşi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IZMĂ PROÁSTĂ s. v. apărătoare.
(Dicţionar de sinonime)

PROST adj. v. banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, defăimător, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucrător, modest, neevoluat, negradat, neprefăcut, neprihănit, nevinovat, obişnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.
(Dicţionar de sinonime)

PROST adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
(Dicţionar de sinonime)

PROST adj., s., adv. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălâmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşman, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva!) 2. adj. v. naiv. 3. adj., s. v. incult. 4. adj., s. v. incapabil. 5. adj. v. netalentat. 6. adj. v. nereuşit. 7. adv. v. anapoda. 8. adj. v. inferior. 9. adj. v. nefavorabil. 10. adj. v. redus. 11. adj., adv. v. incorect. 12. adj. v. greu. 13. adj. v. neplăcut. 14. adj. v. rău. 15. adv. v. rău. 16. adv. insuficient, puţin, rău. (O muncă ~ plătită.)
(Dicţionar de sinonime)

PROST adv. v. drept, perpendicular, vertical.
(Dicţionar de sinonime)

PROST s. v. iobag, rumân, şerb, vecin.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANIŢĂ PROÁSTĂ s. v. romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare.
(Dicţionar de sinonime)

PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înşela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)
(Dicţionar de sinonime)

PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerşi, demisiona, milogi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Prost ≠ ager, bun, deştept, înţelept, inteligent, isteţ
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pro pros prost

Cuvinte se termină cu literele: ti sti osti rosti