integralitate

INTEGRALITÁTE s.f. Stare, situaţie a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. ♦ Însuşirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părţilor sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTEGRALITÁTE f. Caracter integral. /<fr. intégralité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTEGRALITÁTE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. [Cf. fr. intégralité].
(Dicţionar de neologisme)

INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însuşirea de a constitui un întreg, un sistem. ♢ (mat.) proprietate a unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité)
(Marele dicţionar de neologisme)

integralitáte s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integralităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)