jivină

JIVÍNĂ, jivine (jivini), s.f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, fiinţă. – Din bg. živina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JIVÍN//Ă ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jivínă (jivíne), s.f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din acelaşi etimon sl. provin juveturi, s.f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s.m. (peşte de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s.n. (năvod); juvelnic, s.n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).
(Dicţionarul etimologic român)

jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JIVÍNĂ s. v. fiară.
(Dicţionar de sinonime)