logopatie

LOGOPATÍE, logopatii, s.f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. – Din fr. logopathie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOGOPATÍ//E ~i f. Defect de vorbire. /<fr. logopathie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOGOPATÍE s.f. Defect de vorbire care constă în exprimarea încâlcită a gândurilor. [Gen. -iei. / < fr. logopathie, cf. gr. logos – vorbă, pathos – suferinţă].
(Dicţionar de neologisme)

LOGOPATÍE s. f. defect de vorbire constând în exprimarea confuză a ideilor; lalopatie. (< fr. logopathie)
(Marele dicţionar de neologisme)

logopatíe s. f., art. logopatía, g.-d. art. logopatíei; pl. logopatíi, art. logopatíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)