LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleşeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activităţi) A stagna. – Din lânced.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LÂNCE//D ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie şi forţă vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LÂNCEZ//Í ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală şi moleşeală fizică. 2) fig. (despre acţiuni) A se opri din desfăşurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeş, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Puşcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuşi se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferinţă, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s.f. (boală, suferinţă). Cf. lîngoare.
(Dicţionarul etimologic român)
lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lâncezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lâncezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.
(Dicţionar de sinonime)
LÂNCEZÍ vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)
(Dicţionar de sinonime)
LÂNCEZÍ vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleşeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activităţi) A stagna. – Din lânced.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LÂNCEZ//Í ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală şi moleşeală fizică. 2) fig. (despre acţiuni) A se opri din desfăşurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeş, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Puşcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuşi se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferinţă, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s.f. (boală, suferinţă). Cf. lîngoare.
(Dicţionarul etimologic român)
lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lâncezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lâncezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.
(Dicţionar de sinonime)
LÂNCEZÍ vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)
(Dicţionar de sinonime)
LÂNCEZÍ vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.
(Dicţionar de sinonime)