mantiile

MÁNTIE, mantii, s.f. 1. (Astăzi fig.) Haină (de ceremonie) ca o pelerină lungă şi largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă şi largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ♢ Expr. A lua sub mantie = a proteja, a ocroti. – Din sl. mantija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁNTI//E ~i f. 1) Haină lungă şi largă, care se poartă peste alte haine. 2) Haină de postav, lungă şi largă, purtată de călugări. /<sl. mantija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mántie s. f. (sil. -ti-e), art. mántia (sil. -ti-a), g.-d. art. mántiei; pl. mántii, art. mántiile (sil. -ti-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÁNTIE s. 1. (înv.) manta, mantă, mantelă. (Purta o ~ largă.) 2. v. hlamidă.
(Dicţionar de sinonime)

MÁNTIE s. v. rantie.
(Dicţionar de sinonime)