megieş

MEGIÉŞ, -Ă, megieşi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Ţăran liber, stăpân de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran megieş. 2. S.m. şi f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eş] – Din scr. medjaš, magh. megyés.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEGIÉŞ¹ ~ă (~i, ~e) şi substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eş] /<sb. medjaš, ung. megyés
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MEGIÉŞ² ~i m. ist. Ţăran liber. [Sil. -gi-eş] /<sb. medjaš, ung. megyés
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

megiéş s. m., adj. m. (sil. -gi-eş), pl. megiéşi; f. sg. megiéşă, art. megiéşa, g.-d. art. megiéşei, pl. megiéşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MEGIÉŞ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaş.
(Dicţionar de sinonime)

MEGIÉŞ adj., s. v. vecin.
(Dicţionar de sinonime)