menghină

MÉNGHINĂ, menghine, s.f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci şi dintr-un şurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea şi depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s.f.] – Din tc. mengene.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MENGHÍN//Ă ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice şi un şurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ménghine (-ni), s.f. – Unealtă de strîns. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Şeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.
(Dicţionarul etimologic român)

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv., Maram. şi Mold.) şurub, (Transilv.) şut. (Strânge o piesă la ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MÉNGHINĂ s. v. piuă.
(Dicţionar de sinonime)