metafoniei
METAFONÍE, metafonii, s.f. Modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influenţa unui sunet dintr-o silabă învecinată. – Din fr. métaphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METAFONÍE f. lingv. Modificare a timbrului unei vocale sub influenţa sunetului din vocala învecinată. /<fr. métaphonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
METAFONÍE s.f. (Fon.) Modificare a calităţii unei vocale sub influenţa altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărţită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lângă, phone – sunet].
(Dicţionar de neologisme)
METAFONÍE s. f. modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt, sub influenţa altei vocale dintr-o silabă învecinată. (< fr. métaphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)
metafoníe s. f., art. metafonía, g.-d. art. metafoníei; pl. metafoníi, art. metafoníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METAFONÍE f. lingv. Modificare a timbrului unei vocale sub influenţa sunetului din vocala învecinată. /<fr. métaphonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
METAFONÍE s. f. modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt, sub influenţa altei vocale dintr-o silabă învecinată. (< fr. métaphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)
metafoníe s. f., art. metafonía, g.-d. art. metafoníei; pl. metafoníi, art. metafoníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)