mini

MINI² adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (şi ajunge până deasupra genunchiului). 2. Subst. Fustă, pantalon etc. mini² (1). – Din fr. mini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINI¹ – Element de compunere care însemnează „mic” şi care serveşte la formarea unor substantive. – Din fr. mini-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍNI adj. invar. (despre fustă, rochii etc.) Care este (foarte) scurt. /<fr. mini
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MINI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „minim”, „foarte mic”, „în miniatură”. [< fr., it., engl. mini-, cf. engl. mini(ature)].
(Dicţionar de neologisme)

MINI¹- elem. „foarte mic”. (< fr., engl. mini-, cf. lat. mini/mum/, it. mini/atura/)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÍNI² adj. inv., s. n. (fustă, palton etc.) scurt, până deasupra genunchiului. (< fr., engl. mini)
(Marele dicţionar de neologisme)

míni adj. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)