minuție

MINÚŢIE s.f. (Livr.) Minuţiozitate. ♦ ♢ Loc. adv. Cu minuţie = amănunţit, minuţios, meticulos. [Acc. şi: minuţíe] – Din fr. minutie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINUŢÍE s.f. (Liv.) Minuţiozitate. [Gen. -iei, var. minuţiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia].
(Dicţionar de neologisme)

MINÚŢIE s. f. minuţiozitate. (< fr. minutie)
(Marele dicţionar de neologisme)

minúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. minúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. minúţiei; pl. minúţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MINÚŢIE s. v. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuţiozitate, scrupulozitate.
(Dicţionar de sinonime)