atenţie
[Sinonime]
ATÉNŢIE, (3) atenţii, s.f. 1. Însuşire care constă în orientarea şi în concentrarea activităţii psihice într-o anumită direcţie. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ♢ Expr. În atenţia cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenţie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoinţă, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ♢ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenţie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou.[Var.: atenţiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ATÉNŢI//E f. 1) Concentrare a conştiinţei într-o anumită direcţie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersată. ♢ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi în centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua în seamă. 2) Atitudine binevoitoare, amabilă. ♢ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fără plată în semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atenţiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ATÉNŢIE s.f. 1. Proces psihic complex care contribuie la perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe impresii simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie. 2. Interes, preocupare, grijă. ♢ În atenţia cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. 3. (La pl.) Atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♢ A da atenţie (cuiva) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var. atenţiune s.f. / cf. fr. attention, it. attenzione, lat. attentio].
(Dicţionar de neologisme)
ATÉNŢIE I. s. f. 1. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie. 2. interes, preocupare, grijă. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. o a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ♢ dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! bagă de seamă! (< fr. attention, lat. attentio)
(Marele dicţionar de neologisme)
atenţie, atenţii s.f. 1. cadou. 2. (eufem.) mită (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aténţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aténţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aténţiei; (dovezi de bunăvoinţă, gesturi, obiecte) pl. aténţii, art. aténţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ATÉNŢIE s., interj. 1. s. v. interes. 2. s. v. grijă. 3. s. v. migală. 4. s. v. prudenţă. 5. s. v. vigilenţă. 6. s. v. bunăvoinţă. 7. s. v. curtoazie. 8. s. v. apreciere. 9. s. v. cadou. 10. interj. (fam.) păzea!, (arg.) piua!, şase!, şest!, zexe! (~!, vine profesorul!)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Atenţie ≠ neatenţie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ATÉNŢI//E f. 1) Concentrare a conştiinţei într-o anumită direcţie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersată. ♢ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi în centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua în seamă. 2) Atitudine binevoitoare, amabilă. ♢ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fără plată în semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atenţiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ATÉNŢIE I. s. f. 1. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie. 2. interes, preocupare, grijă. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. o a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ♢ dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! bagă de seamă! (< fr. attention, lat. attentio)
(Marele dicţionar de neologisme)
atenţie, atenţii s.f. 1. cadou. 2. (eufem.) mită (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
aténţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aténţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aténţiei; (dovezi de bunăvoinţă, gesturi, obiecte) pl. aténţii, art. aténţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ATÉNŢIE s., interj. 1. s. v. interes. 2. s. v. grijă. 3. s. v. migală. 4. s. v. prudenţă. 5. s. v. vigilenţă. 6. s. v. bunăvoinţă. 7. s. v. curtoazie. 8. s. v. apreciere. 9. s. v. cadou. 10. interj. (fam.) păzea!, (arg.) piua!, şase!, şest!, zexe! (~!, vine profesorul!)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Atenţie ≠ neatenţie
(Dicţionar de antonime)