MINÁ, minez, vb. I. Tranz. 1. A aşeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau în apă; a depune o încărcătură de exploziv într-o clădire, la un pod etc. în scopul aruncării lor în aer. 2. (Despre ape) A săpa, a roade un teren. ♦ (Fig.) A slăbi, a distruge (cu încetul); a măcina. – Din fr. miner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MIN//Á ~éz tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca în aer. /<fr. miner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
minắu s.n. – Miniu. Ngr. μίνιο sau, după Tiktin, din lat. minium. Termen de cultură, sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
MINÁ vb. I. tr. 1. A aşeza, a pune mine (în scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slăbi, a nimici (cu încetul). [< fr. miner, it. minare].
(Dicţionar de neologisme)
MINÁ vb. I. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere). II. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina. (< fr. miner)
(Marele dicţionar de neologisme)
miná vb., ind. prez. 1 sg. minéz, 3 sg. şi pl. mineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A mina ≠ a demina
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MIN//Á ~éz tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca în aer. /<fr. miner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
MINÁ vb. I. tr. 1. A aşeza, a pune mine (în scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slăbi, a nimici (cu încetul). [< fr. miner, it. minare].
(Dicţionar de neologisme)
MINÁ vb. I. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere). II. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina. (< fr. miner)
(Marele dicţionar de neologisme)
miná vb., ind. prez. 1 sg. minéz, 3 sg. şi pl. mineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A mina ≠ a demina
(Dicţionar de antonime)