mirodie

MIRÓDIE, mirodii, s.f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIRÓDI//E ~i f. înv. Substanţă aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare; mirodenie. /<bulg. mirodija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

miródie s. f. (sil. -di-e), art. miródia (sil. -di-a), g.-d. art. miródiei; pl. miródii, art. miródiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIRÓDIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie.
(Dicţionar de sinonime)