muzicuță

MUZICÚŢĂ, muzicuţe, s.f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUZICÚŢ//Ă ~e f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a avea muzicuţă expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

muzicúţă s. f., g.-d. art. muzicúţei; pl. muzicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MUZICÚŢĂ s. v. armonică.
(Dicţionar de sinonime)

MUZICÚŢĂ s. v. camerton, gură.
(Dicţionar de sinonime)