mâlire

MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) umple de mâl; a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂLÍRE, mâliri, s.f. Faptul de a (se) mâli. – V. mâli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂL//Í ~éşte tranz. A face să se mâlească. /Din mâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MÂL//Í se ~éşte intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mâlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâlíre s. f., g.-d. art. mâlírii; pl. mâlíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)