mărgărită

MĂRGĂRIT², -Ă, mărgăriţi, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. v. mărgări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s.f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mărgărítă s. f., pl. mărgăríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărgărítă, mărgăríte, s.f. (pop.) 1. margaretă. 2. mărgăritar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MĂRGĂRÍTĂ s. v. bănuţ, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, crizantemă, dumitriţă, margaretă, părăluţă, tufănică, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRGĂRÍŢĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)