NEBELIGERÁNT, -Ă, nebeligeranţi, -te, adj. (Despre state, ţări) Care manifestă o stare de nebeligeranţă. – Ne- + beligerant. Cf. fr. n o n - b e l l i g e r a n t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEBELIGERÁNŢĂ s.f. Stare a unei naţiuni, care, fără a manifesta o strictă neutralitate, se abţine de a lua parte efectivă la un conflict armat. – Ne- + beligeranţă. Cf. fr. n o n - b e l l i g e r a n c e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
nebeligeránt adj. m., pl. nebeligeránţi; f. sg. nebeligerántă, pl. nebeligeránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nebeligeránţă s. f., g.-d. art. nebeligeránţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Nebeligerant ≠ beligerant
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEBELIGERÁNŢĂ s.f. Stare a unei naţiuni, care, fără a manifesta o strictă neutralitate, se abţine de a lua parte efectivă la un conflict armat. – Ne- + beligeranţă. Cf. fr. n o n - b e l l i g e r a n c e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nebeligeránţă s. f., g.-d. art. nebeligeránţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Nebeligerant ≠ beligerant
(Dicţionar de antonime)