năvodului

NĂVÓD, năvoade, s.n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură şi se adună peştele de pe suprafeţe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s.n.] – Din sl. nevodŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂV//ÓD ~oáde n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă lungă, având la mijloc o adâncitură în care se adună peştele. /<sl. nevodu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năvód (năvoáde), s.n. – Un tip de plasă de pescuit. Sl. nevodŭ (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74), cf. sb. navod, ceh., rus. nevod, pol. niewód. – Der. năvodar, s.m. (pescar).
(Dicţionarul etimologic român)

năvód s. n., pl. năvoáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năvód, năvózi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
NĂVÓD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.
(Dicţionar de sinonime)