PLÁSĂ1, plase, s.f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♢ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o reţea de fibre textile sau din material plastic. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înşela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se aşează în spatele porţilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) şi pentru a pune în evidenţă cu uşurinţă marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moşie în evul mediu, în Ţara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judeţ, în vechea împărţire administrativă a ţării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuţit; tăiş. – Din sl. plasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÁSĂ2, plese, s.f. (Reg.) Fel de mâncare ce se serveşte la masă. – Din ngr. plási.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuţii). 3. Tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) situa într-un anumit loc, spaţiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situaţie (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziţie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÁS//Ă1 ~e f. 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecţionată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuinţări; fileu. ♢ A prinde pe cineva în ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLÁS//Ă2 ~e f. 1) (în evul mediu în Ţara Românească) Parte dintr-o moşie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui judeţ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PLAS//Á ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenţie). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiţie; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrăţişeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PLAS//Á mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziţie (sau pe poziţia cuiva) a susţine o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plásă (pláse), s.f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuţit. – 4. Reţea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîşie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s.f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părţi de metal sau de lemn între care este aşezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu foloseşte pe plăsele cu sensul de „şild, siguranţă la gura cheii”, dar e exemplu unic.
(Dicţionarul etimologic român)
plasá (plaséz, plasát), vb. – A aşeza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s.n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s.m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).
(Dicţionarul etimologic român)
plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Trnasilvania, XLIII, 157; Puşcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziţie. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].
(Dicţionar de neologisme)
PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ♢ a vinde mărfuri. ♢ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziţie. (< fr. placer)
(Marele dicţionar de neologisme)
plásă (împletitură, împărţire administrativă, tăiş) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. şi pl. plaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plásă, pláse, plăşi, plése, s.f. (înv. şi reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
plăsá, plăséz, vb. I (înv.) a bate din palme.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PLÁSĂ s. I. 1. fileu, reţea. (~ la un năvod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) plasa iţelor v. cocleţi; ostreţe (pl.), (~ la războiul de ţesut.) 6. v. păienjeniş. 7. v. sacoşă. II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a judeţului.)
(Dicţionar de sinonime)
PLÁSĂ s. v. ascuţiş, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streaşină, talpă, tăiş, tip, varietate.
(Dicţionar de sinonime)
PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.
(Dicţionar de sinonime)
PLĂSÁ vb. v. aplauda.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÁSĂ2, plese, s.f. (Reg.) Fel de mâncare ce se serveşte la masă. – Din ngr. plási.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÁS//Ă1 ~e f. 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecţionată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuinţări; fileu. ♢ A prinde pe cineva în ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLÁS//Ă2 ~e f. 1) (în evul mediu în Ţara Românească) Parte dintr-o moşie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui judeţ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PLAS//Á ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenţie). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiţie; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrăţişeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PLAS//Á mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziţie (sau pe poziţia cuiva) a susţine o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plásă (pláse), s.f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuţit. – 4. Reţea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîşie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s.f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părţi de metal sau de lemn între care este aşezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu foloseşte pe plăsele cu sensul de „şild, siguranţă la gura cheii”, dar e exemplu unic.
(Dicţionarul etimologic român)
plasá (plaséz, plasát), vb. – A aşeza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s.n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s.m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).
(Dicţionarul etimologic român)
plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Trnasilvania, XLIII, 157; Puşcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziţie. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].
(Dicţionar de neologisme)
PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ♢ a vinde mărfuri. ♢ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziţie. (< fr. placer)
(Marele dicţionar de neologisme)
plásă (împletitură, împărţire administrativă, tăiş) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. şi pl. plaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
plásă, pláse, plăşi, plése, s.f. (înv. şi reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
plăsá, plăséz, vb. I (înv.) a bate din palme.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PLÁSĂ s. I. 1. fileu, reţea. (~ la un năvod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) plasa iţelor v. cocleţi; ostreţe (pl.), (~ la războiul de ţesut.) 6. v. păienjeniş. 7. v. sacoşă. II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a judeţului.)
(Dicţionar de sinonime)
PLÁSĂ s. v. ascuţiş, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streaşină, talpă, tăiş, tip, varietate.
(Dicţionar de sinonime)
PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.
(Dicţionar de sinonime)
PLĂSÁ vb. v. aplauda.
(Dicţionar de sinonime)