specie
[Sinonime]
SPÉCIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale şi plante cu trăsături şi însuşiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noţiune care cuprinde un grup de obiecte cu însuşiri esenţiale comune şi care se subordonează genului. – Din lat. species. Cf. fr. e s p è c e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPÉCI//E ~i f. 1) Categorie biologică fundamentală inferioară genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trăsături şi însuşiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de fiinţe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însuşire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e] /lat. species, it. specie, germ. Spezies, fr. espece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPÉCIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde fiinţe cu trăsături şi caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. – Lat. lit. species (fr. espèce).
(Dicţionarul limbii române moderne)
spécie (-ii), s.f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de acelaşi fel. – Var. speţă. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s.m.; specialitate, s.f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s.n.; specios, adj. – Cf. spiţer.
(Dicţionarul etimologic român)
SPÉCIE s.f. 1. Subdiviziune a genului care cuprinde fiinţe cu trăsături şi caracteristici comune. ♢ Specie literară = clasă de opere grupate după un criteriu unitar, aparţinând genului literar. 2. Soi, fel, varietate, categorie; speţă. [Gen. -iei. / < lat. species – fel, înfăţişare, cf. it. specie, fr. espèce].
(Dicţionar de neologisme)
SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături şi caracteristici comune. o ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de fiinţe sau de lucruri). 3. (log.) noţiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleaşi însuşiri esenţiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce)
(Marele dicţionar de neologisme)
spécie s. f. (sil. -ci-e), art. spécia (sil. -ci-a), g.-d. art. spéciei; pl. spécii, art. spéciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPÉCIE s. 1. speţă. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămânţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPÉCI//E ~i f. 1) Categorie biologică fundamentală inferioară genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trăsături şi însuşiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de fiinţe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însuşire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e] /lat. species, it. specie, germ. Spezies, fr. espece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
spécie (-ii), s.f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de acelaşi fel. – Var. speţă. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s.m.; specialitate, s.f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s.n.; specios, adj. – Cf. spiţer.
(Dicţionarul etimologic român)
SPÉCIE s.f. 1. Subdiviziune a genului care cuprinde fiinţe cu trăsături şi caracteristici comune. ♢ Specie literară = clasă de opere grupate după un criteriu unitar, aparţinând genului literar. 2. Soi, fel, varietate, categorie; speţă. [Gen. -iei. / < lat. species – fel, înfăţişare, cf. it. specie, fr. espèce].
(Dicţionar de neologisme)
SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături şi caracteristici comune. o ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de fiinţe sau de lucruri). 3. (log.) noţiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleaşi însuşiri esenţiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce)
(Marele dicţionar de neologisme)
spécie s. f. (sil. -ci-e), art. spécia (sil. -ci-a), g.-d. art. spéciei; pl. spécii, art. spéciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPÉCIE s. 1. speţă. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămânţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...)
(Dicţionar de sinonime)