oiță

OÍŢĂ, oiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui oaie; oişoară, oiţică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase şi cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru şi trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paştelui. – Oaie + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la oaie) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze adânc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, şi cu fructe păroase; popilnic-iepuresc; floarea-vântului; floarea-paştelui. /oaie + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oíţă s. f., g.-d. art. oíţei; pl. oíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OÍŢĂ s. 1. (ZOOL.) (pop.) oişoară. 2. (BOT.; Anemone silvestris) (reg.) dediţei-de-pădure (pl.), dediţei-săl-batici (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

OÍŢĂ s. v. floarea-paştelui, pâinişoară, scatiu, sisinei, sticlete.
(Dicţionar de sinonime)