onomasiologie

ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noţiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Onomasiologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ONOMASIOLOGÍE f. Disciplină lingvis-tică care studiază denominaţia, pornind de la noţiuni şi stabilind semnul verbal care corespunde noţiunii respective. [Sil. -si-o-] /<germ. Onomasiologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei şi conţinutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

ONOMASIOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază evoluţia semnificaţiei şi a formei cuvintelor. (< fr. onomasiologie, germ. Onomasiologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

onomasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art. onomasiología, g.-d. onomasiologíi, art. onomasiologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)