OŢĂRÎ, oţărăsc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ Refl. şi tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.: oţărí, oţerí, oţerî vb. IV.] – Din bg. ocerea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OŢĂRẤT, -Ă, oţărâţi, -te, adj. (Pop.) Mânios, furios. ♦ Morocănos, posomorât; supărat, [Var.: oţărít, -ă, oţerít, -ă adj.] – V. oţărî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE OŢĂR//Î́ mă ~ăsc intranz. 1) A-şi ieşi din fire; a se burzului; a se mânia. 2) A se strâmba la faţă în semn că ceva (o mâncare sau o băutură) are gust rău. /<bulg. ocerja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
oţărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţărăsc, imperf. 3 sg. oţărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OŢĂRÎ vb. v. amărî, cutremura, indispune, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoşa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, mâhni, mânia, necăji, răcni, răsti, striga, supăra, tremura, ţipa, urla, zbiera, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)
OŢĂRÂT adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întă-râtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OŢĂRẤT, -Ă, oţărâţi, -te, adj. (Pop.) Mânios, furios. ♦ Morocănos, posomorât; supărat, [Var.: oţărít, -ă, oţerít, -ă adj.] – V. oţărî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
oţărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţărăsc, imperf. 3 sg. oţărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OŢĂRÎ vb. v. amărî, cutremura, indispune, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoşa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, mâhni, mânia, necăji, răcni, răsti, striga, supăra, tremura, ţipa, urla, zbiera, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)
OŢĂRÂT adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întă-râtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit.
(Dicţionar de sinonime)