pârâtură

PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s.f. (Înv.) Pâră (1); acuzaţie, învinuire. – Pârî + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRÂTÚR//Ă ~i f. înv. v. PÂRĂ. /a pârî + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pârâtúră s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părătúră s.f. (reg.; în expr) părătură de bine = bună dispoziţie, bucurie, fericire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovă-ţire, învinuire.
(Dicţionar de sinonime)