păs

PĂS, păsuri, s.n. Durere (sufletească) greu de suportat; suferinţă, chin; necaz, supărare; grijă; împrejurare dificilă, impas. *. Loc. adv. Fără păs = nepăsător; indiferent. – Lat. pensum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂS ~uri n. Durere sufletească apăsătoare. ♢ Fără ~ fără griji; nepăsător; indiferent. /<lat. pensum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păs (pắsuri), s.n. – Greutate, nelinişte, povară. Lat. pensum „povară” (Puşcariu 1279; Candrea-Dens., 1348; REW 6394), cf. it., sp., port. peso, prov., cat. pes. Semantismul este normal, cf. sp. şi Bogrea, Dacor., IV, 411. – Der. păsa, vb. (a cîntări, a împovăra, a copleşi; a durea, a supăra; a avea importanţă, a îngrijora), direct din lat. pensare (Puşcariu 1277; Candrea-Dens., 1347; REW 6391), cf. it. pesare, prov., sp., port. pesar, fr. peser (pentru ultimul sens, cf. calabr. mi pisa „îmi displace”); nepăsare, s.f. (indiferenţă, apatie); nepăsător, adj. (indiferent, impasibil); pasă-mi-te, adv. (după cîte se vede), formaţie obscură, pe care Candrea o deduce din îmi pasă „mă priveşte”, cu suf. bg. -mi-te, explicaţie aparent insufientă. – Cf. apasa.
(Dicţionarul etimologic român)

păs s. n., pl. păsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păs, pắsuri, s.n. (reg.) 1. greutate pentru apăsat brânza sau varza din putină. 2. durere sufletească, suferinţă, chin; necaz, supărare, nemulţumire; grijă, împrejurare dificilă, impas. 3. boală; astmă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PĂS s. 1. necaz, supărare. (Şi-a spus pe îndelete ~ul.) 2. v. chin.
(Dicţionar de sinonime)

PĂS s. v. frământare, grijă, îngrijorare, nelinişte, temere.
(Dicţionar de sinonime)