parcheta

PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (1); a pune parchet. 2. A împărţi o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PARCHET//Á¹ ~éz tranz. (încăperi) A pardosi cu parchet. /<fr. parqueter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PARCHET//Á² ~éz tranz. (păduri) A împărţi în parchete. /<fr. parqueter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCHETÁ vb. I. tr. 1. A pardosi (o cameră) cu parchet. 2. (Silv.) A împărţi o pădure în parchete de exploatare. [< fr. parqueter].
(Dicţionar de neologisme)

PARCHETÁ vb. tr. 1. a pardosi cu parchet (I). 2. a împărţi o pădure în parchete (II). (< fr. parqueter)
(Marele dicţionar de neologisme)

parchetá vb., ind. prez. 1 sg. parchetéz, 3 sg. şi pl. parcheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)