pelotă

PELÓTĂ, pelote, s.f. 1. Perniţă pentru ace. 2. Joc cu mingea originar din regiunile bascilor. – Din fr. pelote.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PELÓT//Ă ~e f. 1) Pernă mică (de obicei atârnată în cui) în care se înfig acele pentru a nu se pierde; perniţă de ace. 2) Joc sportiv cu mingea, originar din regiunile bascilor. /<fr. pelote
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PELÓTĂ s.f. 1. Perniţă în care se înfig ace. 2. Joc sportiv originar din regiunile bascilor, care constă în aruncarea unei mingi de cauciuc brut, cu mâna sau cu o rachetă, într-un perete, de unde trebuie să ricoşeze într-un anumit sector al terenului; mingea însăşi. [< sp. pelota, fr. pelote].
(Dicţionar de neologisme)

PELÓTĂ s. f. 1. perniţă în care se înfig ace. 2. (med.) pernă destinată a comprima o parte a corpului, în bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine bască, între doi jucători, constând în a arunca o minge de cauciuc brut cu o rachetă (chisteră) într-un perete, de unde, ricoşând şi atingând pământul, este reluată şi jucată de partener; mingea însăşi. 4. barcă de piele, cusută şi etanşată cu seu de focă, folosită pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota)
(Marele dicţionar de neologisme)

PELOTÁ vb. tr. a mângâia, a dezmierda, a palpa discret şi senzual (corpul cuiva). (< fr. péloter)
(Marele dicţionar de neologisme)

pelótă s. f., pl. pelóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pelotá vb., ind. prez. 1 sg. pelotéz, 3 sg. şi pl. peloteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)