perpetă

perpétă (-te), s.f. – (Trans.) Partea din faţă a fotei. – Origine necunoscută. Poate fi legat de sb. peti „a întinde, a lungi”, în forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelcă „şorţ” din sl. preštilati „a întinde”. După Buescu, R. Études roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvÎnt din limba prezicătorilor care însemna „a zbura pe dinainte” şi pe care autorul îl glosează „care se poartă pe dinainte”.
(Dicţionarul etimologic român)

perpétă, perpéte, s.f. (reg.) fota din faţă; şorţ purtat de femei în timpul lucrului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: pe per perp perpe perpet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta peta rpeta erpeta