PITĂRÉL, pitărei, s.m. Titlu în ierarhia boierească a ţărilor române, mai mic decât acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pitărél s. m., pl. pităréi, art. pităréii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piţărél, piţăréi, s.m. (reg.) 1. colindeţ, colac, covrig (dat colindătorilor). 2. colindător.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pitărél s. m., pl. pităréi, art. pităréii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)