pledoarie

PLEDOARÍE, pledoarii, s.f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu scopul de a susţine cauza uneia dintre părţile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susţinere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLEDOARÍ//E ~i f. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părţi. 2) Susţinere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PLEDOARÍE s.f. Cuvântare prin care avocatul susţine înaintea unei instanţe judecătoreşti interesele unei părţi dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmăreşte susţinerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].
(Dicţionar de neologisme)

PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susţinere înaintea unei instanţe de judecată a intereselor unei părţi într-un proces. 2. apărare, susţinere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)
(Marele dicţionar de neologisme)

pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)