polarografie
POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. – Din fr. polarographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanţe într-o soluţie prin înregistrarea grafică a variaţiei intensităţii curentului electric care se realizează în soluţie. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].
(Dicţionar de neologisme)
POLAROGRAFÍE s. f. metodă de analiză electrochimică a unor substanţe prin înregistrarea grafică a variaţiei intensităţii curentului electric. (< fr. polarographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
polarografíe s. f. (sil. -gra-), art. polarografía, g.-d. polarografíi, art. polarografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanţe într-o soluţie prin înregistrarea grafică a variaţiei intensităţii curentului electric care se realizează în soluţie. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
polarografíe s. f. (sil. -gra-), art. polarografía, g.-d. polarografíi, art. polarografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)