poliandrie

POLIANDRÍE s.f. Formă istorică de organizare a familiei (întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate să se căsătorească în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLIANDRÍE f. (mai ales în perioada matriarhatului) Formă de căsătorie în care o femeie are concomitent mai multi soţi. [Sil. -li-an-] /<fr. polyandrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLIANDRÍE s.f. 1. Formă istorică de organizare a familiei, în care o femeie era căsătorită în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi. 2. (Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – bărbat].
(Dicţionar de neologisme)

POLIANDRÍE s. f. 1. situaţie a unei femei căsătorite în acelaşi timp cu doi sau mai mulţi bărbaţi. ♢ împerechere a mătcii albinelor cu mai mulţi trântori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

poliandríe s. f. (sil. -li-an-), art. poliandría, g.-d. poliandríi, art. poliandríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)