PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PREDESTIN//Á ~éz tranz. (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].
(Dicţionar de neologisme)
PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)
(Marele dicţionar de neologisme)
predestiná vb., ind. prez. 1 sg. predestinéz, 3 sg. şi pl. predestineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PREDESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiţi.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PREDESTIN//Á ~éz tranz. (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)
(Marele dicţionar de neologisme)
predestiná vb., ind. prez. 1 sg. predestinéz, 3 sg. şi pl. predestineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PREDESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiţi.)
(Dicţionar de sinonime)