prepeleac

PREPELEÁC, prepeleci, s.m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la ţară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ♢ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustăţile în prepeleac = cu mustăţile răsucite şi întoarse în sus, în furculiţă. 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpiţele. ♦ Căpiţă clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleág s.m.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREPEL//EÁC ~éci m. 1) Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, pe care se pun, la ţară, oalele ca să se usuce sau de care se atârnă diferite obiecte; olar. 2) Construcţie înjghebată din prăjini, pe care se întinde fânul (sau alt nutreţ) la uscat. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prepeleác (prepeléci), s.m. – 1. Par cu crăcane, pentru a servi drept suport. – 2. Stîlp, scară. – Var. prepeleag, perpeleac, Trans. prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut. prypyljaka; dar cuvîntul nu a fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *prepeljakŭ „mobilă pe care se aşază prepeliţele”, cf. prepeliţă, dar această ipoteză nu este convingătoare. Ca obiect serveşte pentru a aşeza pe crăcile sale diferite obiecte, ca haine, vase, fîn, pentru a le usca la soare, poate s-ar putea pleca de la var. perpeleac ‹ perpeli „a se arde, a se prăji”.
(Dicţionarul etimologic român)

prepeleác s. m., pl. prepeléci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PREPELEÁC s. 1. (pop.) sărciner, (Mold. şi Transilv.) pop. (~ pe care se pun vase la uscat.) 2. (reg.) pipirigă, ploscoană, porşor. (~ pe care se clădesc căpiţele de fân.)
(Dicţionar de sinonime)

PREPELEÁC s. v. molie-de-casă; par; prăjină.
(Dicţionar de sinonime)