provincii
[Sinonime]
PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [Var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROVÍNCI//E ~i f. 1) (în unele ţări) Unitate teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Ţară cucerită de romani şi administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /<lat. provincia, fr. province
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
províncie (províncii), s.f. – Ţinut, regiune. – Var. înv. proviinţie. Lat. provincia (sec. XVIII). – Der. provincial, adj.; provincialism, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)
PROVÍNCIE s.f. 1. Ţară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane şi administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărţire administrativă din unele ţări. ♦ Orice parte a unei ţări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinţie s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province].
(Dicţionar de neologisme)
PROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane. 2. regiune administrativă din unele ţări. ♢ orice parte a unei ţări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province)
(Marele dicţionar de neologisme)
províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROVÍNCI//E ~i f. 1) (în unele ţări) Unitate teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Ţară cucerită de romani şi administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /<lat. provincia, fr. province
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
PROVÍNCIE s.f. 1. Ţară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane şi administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărţire administrativă din unele ţări. ♦ Orice parte a unei ţări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinţie s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province].
(Dicţionar de neologisme)
PROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane. 2. regiune administrativă din unele ţări. ♢ orice parte a unei ţări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province)
(Marele dicţionar de neologisme)
províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă.
(Dicţionar de sinonime)