purjor
PURJÓR, purjoare, s.n. Dispozitiv folosit pentru operaţia de purjare. – Din fr. purgeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PURJ//ÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru purjare. /<fr. purgeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PURJÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru operaţia de purjare. [Cf. fr. purgeur].
(Dicţionar de neologisme)
PURJÓR s. n. dispozitiv pentru purjare. (< fr. purgeur)
(Marele dicţionar de neologisme)
purjór s. n., pl. purjoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PURJ//ÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru purjare. /<fr. purgeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PURJÓR s. n. dispozitiv pentru purjare. (< fr. purgeur)
(Marele dicţionar de neologisme)
purjór s. n., pl. purjoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)