pătuiac

PĂTUIÁC, pătuiace, s.n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., aşezată pe furci sau în copaci, pe care se clădeşte o claie de nutreţ (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul¹ (5). [Var.: (reg.) pătuiág s.n.] – Pătui (reg. „pătuţ” < pat¹ + suf. -ui) + suf. -ac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTUIÁ//C ~ce n. Pat improvizat la înălţime (din scânduri, crengi, frunze etc.) pe care se păstrează nutreţul pentru vite. /Din pătui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătuiác s. n., pl. pătuiáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foişor, post de observaţie. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe nişte furci sau în copaci pe care se clădeşte o claie de nutreţ. 3. coteţ construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineaţă. 4. coteţ pentru porumbei aşezat pe unul sau mai mulţi pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiş susţinut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuş improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PĂTUIÁC s. pătul. (~ pentru clădit claia de nutreţ.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂTUIÁC s. v. pătul, porumbar, porumbărie.
(Dicţionar de sinonime)