READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + aduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A READÚCE readúc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea iniţială. /re- + a aduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].
(Dicţionar de neologisme)
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
(Marele dicţionar de neologisme)
readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. readúc; part. readús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A READÚCE readúc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea iniţială. /re- + a aduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)
(Marele dicţionar de neologisme)
readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. readúc; part. readús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)
(Dicţionar de sinonime)