rebătut

REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. şi refl. A bate din nou la maşină un text corectat, amplificat etc. – Re¹- + bate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBĂTÚT, -Ă, rebătuţi, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la maşină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

rebáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rebát, 3 sg. rebáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rebătút adj. m., pl. rebătúţi; f. sg. rebătútă, pl. rebătúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)