relief
[Sinonime]
RELIÉF, reliefuri, s.n. 1. Configuraţie a suprafeţei terestre constituită din totalitatea neregularităţilor de forme pozitive sau negative considerate faţă de un plan de referinţă general sau local. 2. Ridicătură, proeminenţă pe o suprafaţă. ♢ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieşit în afară dintr-un plan, proeminent. ♢ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidenţă, a pune în lumină, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forţă, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafaţă plană. – V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RELIÉF reliefuri n. 1) Formă a suprafeţei terestre faţă de un plan de referinţă. 2) Proeminenţă care se evidenţiază pe un plan. ♢ În relief ieşit în afară dintr-un plan. A scoate în relief a scoate în evidenţă; a sublinia; a accentua. 3) Sculptură ale cărei forme ies puţin în afară pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELIÉF s.n. 1. Ridicătură, proeminenţă (a unui obiect, a unui plan etc.). ♦ Figură, motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură şi grafică. ♦ A scoate în relief = a scoate în evidenţă, a sublinia, a reliefa. ♦ Formă, contur. ♦ (Fig.) Forţă, evidenţiere, strălucire. 2. Conformaţia pământului privită sub raportul înălţimilor. [Pron. -li-ef, pl. -furi, -fe. / < fr. relief, germ. Relief].
(Dicţionar de neologisme)
RELIÉF s. n. 1. ridicătură, proeminenţă (a unui obiect, a unui plan etc.). ♢ figură, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură şi grafică. o a scoate în ~ = a reliefa. ♢ formă, contur. ♢ (fig.) forţă, evidenţiere, strălucire. 2. conformaţie a pământului, sub raportul înălţimilor. (< fr. relief)
(Marele dicţionar de neologisme)
reliéf s. n. (sil. -li-ef), pl. reliéfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RELIÉF s. 1. (GEOGR.) configuraţie, conformaţie. (~ ul muntos al terenului.) 2. (ARTE PLAST.) relief scund v. basorelief.
(Dicţionar de sinonime)
RELIÉF s. v. contur, formă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RELIÉF reliefuri n. 1) Formă a suprafeţei terestre faţă de un plan de referinţă. 2) Proeminenţă care se evidenţiază pe un plan. ♢ În relief ieşit în afară dintr-un plan. A scoate în relief a scoate în evidenţă; a sublinia; a accentua. 3) Sculptură ale cărei forme ies puţin în afară pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RELIÉF s. n. 1. ridicătură, proeminenţă (a unui obiect, a unui plan etc.). ♢ figură, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură şi grafică. o a scoate în ~ = a reliefa. ♢ formă, contur. ♢ (fig.) forţă, evidenţiere, strălucire. 2. conformaţie a pământului, sub raportul înălţimilor. (< fr. relief)
(Marele dicţionar de neologisme)
reliéf s. n. (sil. -li-ef), pl. reliéfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RELIÉF s. 1. (GEOGR.) configuraţie, conformaţie. (~ ul muntos al terenului.) 2. (ARTE PLAST.) relief scund v. basorelief.
(Dicţionar de sinonime)
RELIÉF s. v. contur, formă.
(Dicţionar de sinonime)