rotoheliografie

ROTOHELIOGRAFÍE s.f. Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafaţa activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice şi cu ajutorul unei site speciale, care se foloseşte pentru reproducerea şi multiplicarea originalelor în semitonuri (la reviste, timbre, ilustraţii etc.); rotogravură, rotoheliogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. rotohéliographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ROTOHELIOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tipar adânc în care se folosesc forme de tipar cilindrice de cupru, obţinute pe cale fotochimică. [Gen. -iei. / cf. fr. rotohéliographie].
(Dicţionar de neologisme)

ROTOHELIOGRAFÍE s. f. tipar adânc cu forme cilindrice de cupru, pe cale fotochimică, pentru revistele în mai multe culori, timbre, reproduceri pentru albume de artă etc.; rotogravură, rotoheliogravură. (< fr. rotohéliographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

rotoheliografíe s. f. → heliografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)