rudimente

RUDIMÉNT, rudimente, s.n. 1. (La pl.) Noţiuni elementare ale unei ştiinţe, ale unei arte. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. Rudiment de coadă. – Din fr. rudiment, lat. rudimentum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RUDIMÉNT ~e n. 1) biol. Organ rudimentar. 2) mai ales la pl. fig. Ansamblu de noţiuni elementare dintr-un anumit domeniu. /<fr. rudiment, lat. rudimentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RUDIMÉNT s.n. 1. (Biol.) Organ abia vizibil, în formare sau nedezvoltat; început. 2. (Fig.; de obicei la pl.) Elementele prime ale unei teorii, ale unei arte etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. rudiment, lat. rudimentum].
(Dicţionar de neologisme)

RUDIMÉNT s. n. 1. (pl.) primele noţiuni ale unei ştiinţe, arte etc. 2. (biol.) organ rudimentar. (< fr. rudiment, lat. rudimentum)
(Marele dicţionar de neologisme)

rudimént s. n., pl. rudiménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RUDIMÉNT s. v. organ rudimentar.
(Dicţionar de sinonime)