ruminație
[Sinonime]
RUMINÁŢIE, ruminaţii, s.f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUMINÁŢIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frământare a unor idei obsedante. [Gen. -iei, var. ruminaţiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio].
(Dicţionar de neologisme)
RUMINÁŢIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârşită, obositoare, pe o singură temă; persistenţă a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
rumináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rumináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rumináţiei; pl. rumináţii, art. rumináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUMINÁŢIE s. v. rumegare, rumegat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RUMINÁŢIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frământare a unor idei obsedante. [Gen. -iei, var. ruminaţiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
rumináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rumináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rumináţiei; pl. rumináţii, art. rumináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RUMINÁŢIE s. v. rumegare, rumegat.
(Dicţionar de sinonime)