RĂMĂŞÍŢĂ, rămăşiţe, s.f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ♢ Rămăşiţele pământeşti (sau trupeşti) = corpul neînsufleţit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligaţie. 3. (Înv.) Ceea ce prisoseşte. 4. Ceea ce lipseşte până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
rămăşíţă s. f., g.-d. art. rămăşíţei; pl. rămăşíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂMĂŞÍŢĂ s. 1. rest, (înv. şi reg.) rămăşitură, (Transilv.) mărădic, mont, (înv.) rămas. (O ~ din ceva ) 2. v. relicvă.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMĂŞÍŢĂ s. v. coborâtor, descendent, diferenţă, moştenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămăşag, rest, restanţă, scoborâtor, succesiune, urmaş, vită, vlăstar.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMĂŞÍŢE s. pl. v. moaşte, relicve, vestigii.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
rămăşíţă s. f., g.-d. art. rămăşíţei; pl. rămăşíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂMĂŞÍŢĂ s. 1. rest, (înv. şi reg.) rămăşitură, (Transilv.) mărădic, mont, (înv.) rămas. (O ~ din ceva ) 2. v. relicvă.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMĂŞÍŢĂ s. v. coborâtor, descendent, diferenţă, moştenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămăşag, rest, restanţă, scoborâtor, succesiune, urmaş, vită, vlăstar.
(Dicţionar de sinonime)
RĂMĂŞÍŢE s. pl. v. moaşte, relicve, vestigii.
(Dicţionar de sinonime)