răscoace

RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂSCOÁCE se răscoáce intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂSCOÁCE vb. (înv. şi reg.) a (se) scoace.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.
(Dicţionar de sinonime)